A inceput de ziua lui, a domnului R, care mi-e taaaaarrrrre drag. Un test de sarcina, doua liniute si topait prin camera (binenteles ca eu :D) "Nu-mi vine sa cred" ii spuneam cu gura pana la urechi. "Noi doi o sa avem un bebeu!". Noi doi suntem prieteni buni si parca ne stim de-o viata, bine, e drept ca sunt vreo 7 anisori de cand ne-am vazut prima data... iar casatoriti de aproape 2 (asta ca o introducere, hehe)

Apoi ne-am sunat mamele, fiecare cu a lui sa le spunem marea veste, o sa fim trei in casuta noastra mica. Si va fi interesant ... asta inseamna ca nu stim cum, dar frumos si special cu siguranta. Apoi am decis sa pastram pentru noi vestea pana la confirmare, adica pana ne spune doftorul ca asa e. Dar, cum era de asteptam am pastrat secretul vreo doua zile, pana in weekend cand prietenii apropiati si familia au venit in vizita la petrecerea lui R. Le-a spus tot.

La opt saptamani am mers la ecograf si-am vazut boaba de fasole. Mica mea boaba de fasole si-un punctulet care palpaia pe ecran cu mare voiosie, era inimioara minunatiei. Nu stiu sa descriu cum e sa vezi o inimioara si sa stii ca e acolo, in burtica ta. Ne uitam fascinati la punctulet, cu ochii mari caprui. Si doamna doctor ne-a spus "o sa aveti un copilas". De bucurie am uitat sa o intreb o gramada de lucruri pe care mi le-am pus in cap de acasa, ca om responsabil si constiincios. De fapt n-am mai intrebat nimic, am iesit zambind amandoi.