Lunea aceasta a inceput frumos, cu un dar. E o papusa adorabila cusuta manual... imi sunt dragi genele ei. Ii pun ac de brosa si o pun in piept cat de curand.
Nicaieri nu-i mai frumoasa iarna ca la munte... Intr-o cabana mica de lemn, cu o soba in care trosneasc lemnele incinse. Sa iesi la sanie sau la o bataie cu bulgari, sa te bucuri de o farfurie cu mancare aburinda si apoi sa stai cu prietenii la povesti pana tarziu.
Mi-ar placea sa ma refugiez in zile atat de friguroase intr-un loc magic.
Daca ar fi sa alegeti, unde ati petrece primul weekend?
E vineri deja, nici nu-mi vine sa cred cum a trecut saptamana... Frumos, asa a trecut :)
Azi am primit o cutiuta frumos colorata, legata cu o panglica rosie pistruiata cu buline albe. Iar inauntru o pereche de cercei si mai frumosi. Ii multumesc celei care i-a facut, frumoasa surpriza.
Weekendul acesta intentionez sa dorm pana tarziu, sa fac ceva dulce si bun, sa merg in vizita si sa ne uitam la un film dragut.
Cand eram mica aveam obiceiul (straniu spunea mama) sa colectionez pietre. De toate culorile, marimile, formele... mi se pareau atat de frumusele. Buzunarele imi erau mai tot timpul burdusite cu pietre si pietricele culese de la rau, de pe marginea drumului sau aduse de la tara.
Le ascundeam sub pat pentru ca stiam ca mama nu avea aceeasi pasiune pentru ele. Dar cum mamele fac foarte des curatenie prin casa, locul nu era cel mai potrivit. Le arunca. Nu m-am descurajat niciodata, mereu innoiam stocul.
Mi se intampla si acum sa mai pun o pietricica in buzunar, cand merg intr-un loc indepartat si frumos. Dar nu le mai pastrez, decat o perioada scurta de timp sau le folosesc sa decorez masa, intr-un bol de lemn cu o lumanare langa.
Tocmai am gasit cateva colectii fascinante pe internet, sunt sigura ca sunt oameni speciali. Le puteti vedea aici.
M-am gandit sa incep o serie de articole care sa ilustreze lucruri care imi plac ori care ma inspira si pe care sa le numesc "Luni visez ...". Sa fie asa, ca o pata de culoare pentru un inceput de saptamana. Poate va inspira si pe voi :)
Azi mi-e pofta de o cana aburinda de ceai aromat, ca de altfel in fiecare zi. Ceaiul imi aduce aminte de zilele friguroase de iarna, cand veneam de la sanie si ne facea bunica ceai de sunatoare, de serile in care povesteam pana tarziu cu o prietena draga (Ela te pup), de perioada petrecuta in Anglia la un om scump, de luna de miere si ceaiul turcesc. Sunt multe amintiri legate de aceasta bautura... si sentimentul de cald, comod, relaxare.
- am implinit un sfert de secol, iar tortul a fost delicios - am facut o poza langa Big Ben - am invatat sa cos la masina - am inceput sa scriu un blog - am vazut mai multe filme ca in 2008, din care cel mai mult mi-a placut La vita e bella... e superb - am implinit un an de casnicie... la cat mai multi si mai frumosi
Vom vedea ce-mi va aduce 2010 si ce voi aduce eu celor din jur anul acesta :) Pentru voi cum a fost 2009?
Mama. Iubitor de natura si materiale inflorate. Artizan
Sunt Codruta si am inceput sa cos papusi din carpe in urma cu 5 ani, am creat primul nume ca si scris de mana cusut integral de mana si asa a luat nastere Nasturelul Fermecat.
Vei gasi pe acest blog jucariile pe care le lucrez, inspiratie si momente din viata mea simpla